În ce constă un discurs bun?

Din perspectiva unui interpret în devenire, un „discurs bun” este unul deopotrivă util și interesant: vă dă ocazia să învățați lucruri noi și vocabular nou și e structurat astfel încât să-l puteți folosi pentru a exersa la interpretare. Ar trebui să prezinte câteva provocări, fără a fi imposibil de interpretat.

Cum se pregătește un discurs?

• Alegeți-vă o temă. Ajută dacă vă pasionează, însă nu exagerați: mai mult ca sigur discursul va fi unul foarte dificil dacă expuneți minuțios cele mai mici detalii ale subiectului preferat.

• Dacă aveți nevoie de mai multe informații, faceți puțină cercetare. Găsiți articole de ziar, vizionați un documentar, căutați informații contextuale pe pagini web cu reputație bună, citiți o carte. Nu uitați să vă notați detaliile resurselor consultate; vă vor fi utile când încărcați discursul.

• Decideți acum ce mesaj vreți să transmiteți. Discursul are nevoie de o structură. Narează evenimente? Atunci creați o cronologie. Argumentează ceva logic? Atunci faceți o listă cu bulinuțe sau creați o hartă mintală. Includeți o scurtă introducere pentru a da tonul și explicați de ce abordați acest subiect și o concluzie de efect, care să rezume sau să dea de gândit. Pentru un ghid mai detaliat despre scrierea și alcătuirea discursurilor, încercați să vizitați www.orcit.eu, pagină ce conține o mulțime de sfaturi bune în secțiunile Listening and Analysis și Public Speaking.

• Ar trebui să aveți deja pregătite câteva notițe pe o foaie de hârtie: poate o propoziție-două pentru introducere, câteva buline cu idei principale, câteva nume și numere și câteva notițe pentru concluzie. Dacă aveți una sau două pagini A4 scrise de mână, ceva a mers complet greșit! Nu ar trebui să scrieți un eseu, ci doar câteva notițe care să vă ajute memoria când începeți să vorbiți.

• E timpul să vă țineți discursul. Nu citiți! Un interpret nu citește texte cu voce tare și nici un orator bun nu o face. Dacă ați urmat sfaturile de mai sus, nici nu veți avea ce să citiți cu voce tare. Dimpotrivă, folosiți-vă notițele ca suport pentru a ține discursul într-o manieră naturală, (semi-)spontană. Mențineți contactul vizual cu publicul și fiți gata să încetiniți ritmul de susținere a discursului dacă este pentru consecutivă cu notițe.

• Ar trebuie să fie evident din toate acestea că citirea cu voce tare a discursului unui politician, a unui articol de ziar sau chiar a unor paragrafe întregi de pe Wikipedia ș.a. nu reprezintă un discurs. Nu numai că încalcă drepturile de autor, dar e și foarte anost pentru interpret și foarte greu de interpretat. Vă place să intrepretați acest tip de „discurs”? Mai degrabă, animați-vă prezentările: faceți-le vioaie, pline de informații și interesante. Nu ezitați să vă exprimați părerea personală și să corelați date cu propria dumneavoastră experiență de viață. Astfel, veți procesa informațiile citite, veți afla multe și vă veți distra mai mult, iar colegii voștri se vor da peste cap ca să vă interpreteze discursurile. Sau, cel puțin, nu vor apăsa butonul „Semnalează acest discurs!” din cauza unei contribuții slabe din punct de vedere calitativ.